PREZENTARE ROMANIA MARE 1918 CLS. VIII

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Tranilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârșitul primului război mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul Țarist și cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan internațional a principiului autodeterminării și al principiului naționalităților. Aplicarea acestor principii de către români s-a realizat în mod diferențiat de la o provincie la alta, în etape gândite realist și realizate treptat de la autonomie la independența națională și apoi la unirea cu România.

---

Conținut video

Documente

Unirea Bucovinei cu România
Autonomia: Românii din acest teritoriu românesc s-au integrat luptei popoarelor din Imperiul Austro-Ungar pentru autodeterminare. În octombrie 1918, deputații români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Național Român, condus de Constantin Iosipescu Grecul și George Grigorovici. La 9 octombrie 1918 C.N.R. a cerut, în numele națiunii, dreptul la autodeterminare și a exprimat dorința de secesiune. Urmatoarea etapă a fost constituirea la 14 octombrie 1918 a Adunării Constituante a Bucovinei, din care făceau parte reprezentanți ai locuitorilor, în majoritate români. Președinte al acestui organism a fost ales Iancu Flondor. Adunarea Constituantă a hotărât unirea Bucovinei cu celelalte provincii românești din imperiu într-un stat național. S-a format și un Consiliu Național ca organ reprezentativ.

Alte informații

Unirea Transilvaniei cu România
Autonomia: În cursul anului 1918, monarhia habsburgică a fost supusă presiunii popoarelor pentru autodeterminare. Congresul națiunilor din imperiu, desfășurat în aprilie 1918 la Roma, adoptase hotărârea fiecăreia dintre acestea de a se constitui în stat național independent sau de a se uni cu statul său național existent. În aceste condiții, la 12 octombrie 1918, reprezentanții Partidului Național Român întruniți la Oradea au adoptat o Declarație în care proclamau libertatea națiunii, separarea politică de Ungaria și asumarea suveranității în teritoriul național. Alexandru Vaida Voevod a prezentat această Declarație de autodeterminare în Parlamentul Ungariei la 18 noiembrie 1918.