FOTO: Ioana Aurelia Șerfezi, directoarea Școlii Gimnaziale din Sântandrei
Ioana Aurelia Șerfezi este directoarea Școlii Gimnaziale din Sântandrei, o instituție de învățământ care găzduiește câteva sute de copii și care, de mai multă vreme, este parte din acțiunile Digitaliada.
Din acest an, însă, directoarea școlii, alături de echipa ei, și-a dorit să exploreze mai mult importanța sănătății mintale în școală, de la modul în care îi poate sprijini pe colegi și până la impactul asupra copiilor. Absolventă a Facultății de Psihologie, a participat la programul "Conectat cu tine, conectat cu lumea”, dezvoltat de Mind Education, în cadrul Digitaliada, și coordonat de psiholoaga Domnica Petrovai, iar rezultatele au început să apară.
Și-a dat seama că ai ei colegi au nevoie de sprijin în multe momente și le-a organizat ateliere "surpriză”, în care să se cunoască mai bine, iar în ceea ce-i privește pe elevi, a învățat cât de important este să-i lase să se bucure de momentele trăite, chiar dacă durează doar câteva ore, precum o zăpadă la mijloc de decembrie.
Cum ați resimțit aceste ateliere și care sunt instrumentele pe care le-ați folosit dintre cele pe care le-ați avut la dispoziție, de la afișele pregătite pentru clasă, la filmulețele și ghidurile destinate profesorilor și elevilor?
Pentru noi, a fost o experiență foarte frumoasă. Au participat și colegii de la nivelul primar, dar și de la cel gimnazial. Am folosit toate instrumentele, începând cu afișele, plus că am lucrat practic foarte mult la orele de dirigenție, la orele de educație socială. Am folosit chiar și orele de muzică sau desen pentru a lucra cu elevii, ne-am dat seama că și pe parcursul acestor ore putem să ne conectăm unii cu ceilalți. Ne-au plăcut mult și provocările pe care ni le-a propus Domnica și echipa ei.
Care a fost reacția copiilor la vizionare filmelor despre emoții, grijă de sine și gestionarea conflictelor?
Știu de la colegii profesori că au fost foarte încântați. Noi avem toate clasele dotate cu table interactive, iar impactul vizual a fost foarte puternic pentru ei, în sens pozitiv. Ideea cu filmulețele a fost foarte bună, elevii rămân concentrați, filmulețele nu sunt lungi deloc, dimpotrivă. Sunt scurte, explicite, mesajul ajunge direct la ei, exact în forma dorită. E un mijloc foarte bun de comunicare cu ei, forma aceasta de a transmite mesajele e ideală.
În ultima vreme s-a vorbit foarte mult despre impactul sănătății mintale în școli. Știm că profesorilor li se cere foarte mult, dar li se oferă puține instrumente. Ce v-a determinat să acționați în această direcție, să căutați sprijin pentru bunăstarea emoțională, un subiect despre care foarte multă lume spune că este un moft?
Poate pentru că pregătirea mea este și ca educatoare/învățătoare. Am terminat și Facultatea de Psihologie, cu doctorat în științe socio-umane. Mi-am dat seama că, în școală, e nevoie de astfel de abordări. Teza mea de doctorat a fost pe calitatea vieții și mi-am dat seama că acest subiect e la începuturi în România, mai ales în școli. E datoria noastră să facem ceva pentru comunitate, pentru că ea ne oferă foarte mult, dar noi nu știm să gestionăm ceea ce primim. Sunt foarte multe informații, noi trebuie să știm să filtrăm aceste informații și să-i ajutăm la rândul nostru pe copii să le filtreze.
Din experiența dvs. ca dascăl, dar și ca director, unde credeți că ar trebui făcute primele schimbări sistemice în așa fel încât sănătatea mintală a adulților și copiilor din școli să fie prioritizată, așa cum sunt rezultatele academice?
Cred că totul pornește de la noi. Dacă noi, învățătorii și profesorii, suntem conectați cu noi înșine, ne cunoaștem scopul și valorile în viață, atunci ne vom conecta cu ceilalți. Noi trebuie să fim bine, în primul rând. Chiar, în urma atelierelor avute cu Domnica Petrovai, am început să le scriu colegilor mei mesaje de încurajare în fiecare dimineață. Am învățat că faptele bune ne ajută, ne schimbă și starea noastră de bine. E unul dintre lucrurile pe care le-am învățat și le-am aplicat în relația cu ceilalți colegi. Nu mi-am dat seama de impactul pe care le-au avut aceste mesaje până în momentul în care am dus mai departe aceste practici învățate. Să vă povestesc. Într-o zi, mi-am anunțat colegii că urmează să facem un consiliu profesoral. Cel puțin asta le-am spus lor. În realitate, eu îi chemasem în sala multifuncțională la un atelier de confecționat ouă de Paște. Fiecare a avut un ou în format 3D în mai multe piese, iar când s-au îmbinat, a ieșit un tablou foarte frumos. Ei bine, au venit colegii, toți stresați că trebuie să participe la consiliul profesoral, iar când au văzut ce-i așteaptă, a fost o super bucurie. Le-am transmis că vom pune în practică ce ne-a învățat Domnica, să încercăm să fim bine unii cu alții, să facem acest atelier. Am invitat și o prietenă, actriță la Teatrul Regina Maria din Oradea și le-a citit o poveste. Chiar i-am întrebat: vouă de când nu vi s-a mai citit o poveste? Nici n-au mai știut ce să răspundă. A fost o surpriză extraordinară. Toată lumea a împărtășit emoții, ceea ce simte. Mi-am dat seama cât de multe gânduri de recunoștință și mulțumire există, oportunitatea de a învăța unii de la ceilalți. A fost o super-idee, pe care am primit-o din partea Domnicăi.
Și acum, întrebarea cea mai importantă: cum sunt copiii? Un studiu efectuat de Mind Education în școlile din rețeaua Digitaliada ne-a arătat că peste 40 la sută sunt anxioși în relația cu școala, unii chiar au simptome de depresie.
Am avut grijă să le oferim copiilor cât mai multe experiențe de învățare, facem ateliere chiar și în aer liber. Acum ceva vreme, am făcut o paradă eco, iar fiecare copil a trebuit să-și pună în practică super-puterea. S-au gândit de ce au ei aceste superputeri, și-au făcut costum din materiale reciclabile și fiecare și-a spus povestea despre superputerea sa. Copiilor le-a plăcut foarte mult, mai ales că fiecare a învățat de la celălalt, s-au sprijinit între ei, chiar am găsit multe exemple de bune practici acolo. Vrem să ducem și acolo partea de învățare, în aer liber. O decizie care a ajutat foarte mult a fost cea de a le lua telefoanele la începutul orelor, s-a întâmplat acum doi ani, le-am pus în casete special pregătite. Ne-am dat seama că stau foarte multe pe dispozitive și nu mai comunică.
Tehnologia îi izolează.
Exact. Și a fost o transformare uluitoare. Chiar am o fotografie din iarna trecută, în care a nins atât de frumos și era curtea plină de zăpadă. I-am văzut bucurându-se de iarnă, așa cum nu ar fi făcut-o dacă aveau telefoanele cu ei. Rămâneau în clasă și prea puțini ar fi ieșit afară, la bulgăreală. S-au bucurat de clipele împreună, nici n-am sunat de intrare, i-am lăsat să se bucure de moment. Bine, ne-am bucurat și noi văzându-i cât de tare se bucură. Îi vedem în pauze cât de mult discută. E altceva de când nu mai au telefoanele. Din păcate, programa e foarte încărcată, foarte multă materie, se trece mult prin ea, iar de aici au copiii mult de suferit. Unii au un ritm mai încet, alții sunt mult mai receptivi. Trebuie să trecem rapid prin toate aceste materiale și uităm de partea emoțională, uităm de cât de mult au nevoie de noi să-i sprijinim ca oameni, nu ca profesori. Asta le spun și colegilor: atunci când intră la ore să predea, să își imagineze că o fac pentru propriul copil. Când suntem deconectați, când nu suntem prezenți acolo, copilul simte, iar în momentul acela l-am pierdut, oricât de mult am încerca noi să îi distragem atenția. Copiii te încarcă foarte mult pozitiv, dar e important să fii bine cu tine. Plus, trebuie să ne adaptăm nevoilor de dezvoltare. Uneori, le schimbăm inclusiv așezarea în bănci, cu cei mici ne mai așezăm pe jos, vedem ce au nevoie.
Aveți un mesaj pentru cei care nu consideră sănătatea mintală importantă în școli?
Eu aș vedea aceste întâlniri cu specialiștii, cum e cazul programului Conectat cu tine, conectat cu lumea, al Digitaliada, să se desfășoare și în școli în mod fizic, să avem specialiști, așa cum e Domnica, aici, lângă noi, în școli. Încă nu suntem deschiși, dar trebuie să ne schimbăm. Dacă eu am putut, colegii mei din Digitaliada au făcut fiecare câte o schimbare, iată că suntem o comunitate care am pus și igiena mintală și calitatea vieții ca prioritate în planul nostru de dezvoltare al școlii. Dacă vom duce mai departe, dacă vom împărtăși despre experiență, despre cum s-a schimbat procesul educațional din școală, atunci cu siguranță îi vom încuraja și pe alții. Am învățat că dacă suntem cu toții bine, acest cerc în care ne aflăm devine puternic. Schimbarea vine de la fiecare, până la urmă. La început, și colegii mei au fost reticenți, dar când au intrat la ateliere și au văzut ce se discută, ce se împărtășește, și-au dat seama ce înseamnă, cât de important e acest subiect. Am învățat inclusiv că și conflictele sunt o oportunitate de învățare. Ne-a învățat ceva absolut nou, să gestionăm resursele. Să-i dăm prioritate și celuilalt să vorbească, am învățat să ne ascultăm unii pe alții în cancelarie. Apoi, am adaptat asta și la clasă.
Ați aplicat ceva nou care v-a rămas în minte într-un mod special?
Timp de o săptămână, le-am propus tuturor, adulți și copii deopotrivă, să accepte și să ofere apreciere. A fost ceva deosebit. Îi vedeam pe cei mici cum se străduiau să trimită mesaje de apreciere, dar și cum le era greu să le primească. Emoțional, ne-am simțit foarte bine, de la calitatea mesajelor, la comportamentele care s-au schimbat. Componenta de cultivare a comportamentelor pozitive e foarte importantă, copiii învață mult mai bine din întărirea acestui comportament pozitiv.
Galerie foto: activități la Școala Gimnazială din Sântandrei, Bihor
