Am vrut să vedem perspectiva unui tânăr câștigător la cea de-a cincea ediție a concursului #Digitaliada, așa că am stat de vorbă cu Vlad Udrescu. Vlad a absolvit liceul în Târgu Jiu și studiază Computer Science la University College din Londra.
Aplicația sa „Învață Româna”, creată pentru elevii din învățământul primar, i-a adus un binemeritat loc 1 și un laptop performant ca premiu, în valoare de aproximativ 1500 euro.
***
„Nu îmi pot imagina cum ar fi fost viața mea fără tehnologie”
Cum și când a început pasiunea ta pentru tehnologie?
Sincer să fiu, nu îmi aduc aminte vremurile când nu eram pasionat de tehnologie. Mereu mi-a plăcut să o observ, să o înțeleg și să văd cum funcționează obiectele din jurul meu. Când eram mic, îmi plăcea să iau o șurubelniță și să dezasamblez tot ce găseam ca să văd cum funcționează pe interior. Nu înțelegeam eu prea multe, dar mă simțeam bine când reușeam să pun piesă cu piesă la loc, iar obiectul dezasamblat încă să funcționeze. Indiferent de natura ei, tehnologia este uimitoare și ne face viețile mai ușoare și mai bune. Nu îmi pot imagina cum ar fi fost viața mea fără tehnologie.
Unde ai auzit de concursul #Digitaliada și care a fost momentul în care ai decis să participi?
Auzisem de concursul #Digitaliada de ceva timp de la un prieten foarte bun, care chiar a reușit să câștige un premiu anii trecuți. Totuși, nu aveam în gând să particip până când am auzit o reclamă la radio în care era prezentată Digitaliada și mi s-a părut o inițiativă interesantă. Am vorbit cu prietenul meu și m-a încurajat să mă înscriu, garantându-mi că îmi va plăcea.
De ce ai ales tocmai această aplicație pentru limba română la clasele primare?
Am ales această aplicație întrucât mi se pare foarte important să știm să vorbim și scriem corect. Sunt anumite lucruri esențiale în gramatica limbii noastre, pe care, din păcate, foarte mulți oameni nu le cunosc. M-am gândit că acest lucru ar trebui schimbat. Nu a fost dificil să îmi dau seama că „publicul-țintă” al unei astfel de aplicații îl reprezintă copiii din clasele I-IV, pentru că, dacă aceștia învață corect gramatica limbii române de la acea vârstă fragedă, în viitor nu vor avea probleme cu scrisul și cu vorbitul.
„Îmi doresc să fac lumea un loc puțin mai bun decât era înainte”
Ce te motivează pe tine să înveți, să te implici și să dezvolți proiecte?
Vreau să ajut lumea, comunitatea, cât mai mult posibil. Îmi doresc să fac lumea un loc puțin mai bun decât era înainte. Asta mă motivează foarte mult. Acum, fiind student, timpul nu îmi permite să mă implic „full-time” în așa ceva, însă încerc să o fac măcar „part-time”, prin participări la concursuri ca #Digitaliada și crearea de proiecte precum „Învață Româna”.
Ai avut parte de sprijinul unor adulți în toată această perioadă? Cât de mult contează sprijinul și încurajarea externă?
Rudele mă sprijină foarte mult, în special părinții mei care mi-au dat libertatea să fac ceea ce îmi place și cred eu că e bine pentru mine. Sprijinul și încurajarea externă contează extrem de mult, în special la copii. Acum mulți ani, Alfred Adler, un psiholog, a zis despre primirea de încurajări că este o trăsătură definitorie a dezvoltării umane. Tocmai de aceea le consider extrem de importante, ba chiar necesare. Din păcate, societatea în care ne aflăm preferă să critice orice în loc să încurajeze și să sprijine.
Uitându-te în spate la anii de școală din România, care crezi că sunt plusurile și minusurile învățământului românesc?
Mereu am avut o problemă cu sistemul de învățământ din România, tocmai de aceea am ales să continui studiile în Marea Britanie. Sistemul de învățământ din România nu e prea bun (cel puțin mie nu mi se potrivește). Totul este bazat pe teorie, fără prea multă practică. Îmi aduc aminte, de exemplu, de chimia din liceu unde am făcut 3-4 experimente în toți cei 4 ani. În rest, doar teorie și probleme. În plus, sunt extrem de multe lucruri foarte inutile pe care elevii sunt obligați să le învețe sau să le facă. Nici până în ziua de azi nu înțeleg de ce a fost nevoie să învăț mot-a-mot 20 de comentarii la limba și literatura română (pe care, între timp, le-am și uitat). Acestea sunt doar câteva exemple, dar lista ar putea continua. Orarul de la școală este unul extrem de încărcat, elevii nu mai au timp să facă lucruri care le aduc plăcere, care să nu țină neapărat de școală. În plus, sportul este o glumă în cele mai multe școli, chiar dacă, probabil, este cea mai importantă materie. Orele de sport sunt puține și nu se desfășoară așa cum ar trebui. Totuși, socializarea, interacțiunea umană, din școlile din România este mult mai ok și mai faină decât în școlile din Marea Britanie de exemplu, poate firea noastră mai prietenoasă ajută la asta.
„Prefer să fiu co-fondator al unei afaceri mai mici decât să fiu angajatul unei afaceri mari”
Daca ai putea da timpul înapoi și ai putea schimba ceva la viața ta, ce ar fi?
În general sunt destul de mulțumit de ceea ce am făcut de-a lungul vieții. Aș fi vrut, totuși, să dau de plăcerea de a citi mai devreme. Până nu în urmă cu mult timp nu consideram cititul ca fiind important, dar din fericire am reușit să îmi schimb părerea.
Mergând pe aceeași idee: ce sfat ai pentru elevii aflați acum la școală?
În primul rând să citească (nu mă refer la romanele pe care trebuie să le citească pentru Bacalaureat sau pentru Evaluarea Națională întrucât acelea mi se par și mie plictisitoare). Poate părea greu și plictisitor la început, dar după câteva cărți citite o să simtă o diferență majoră la ei. O să se poată concentra mai bine și mai ușor, o să fie mai liniștiți și mai încrezători. Secretul e să citești până când găsești un subiect care te pasionează, iar după aceea o să intre „setea de cunoaștere” în ecuație și o să vrea să învețe din ce în ce mai multe lucruri pe acel topic (încă un avantaj al cititului: îți găsești pasiuni). În plus, le-aș recomanda să fie serioși, un atuu din ce în ce mai rar în lumea de azi și pe care eu îl consider important. Să se documenteze despre absolut orice și să nu creadă tot ce aud. Suntem înconjurați de fake news și de mincinoși, nu trebuie să picăm în capcana lor. Nu în ultimul rând, le-aș recomanda să facă ce le place. O viață în care faci ceva ce nu îți place e tristă. Dacă nu știu ce le place, atunci să încerce cât mai multe lucruri, e imposibil să nu găsească ceva.
La ce mai lucrezi acum, pe lângă cursurile de la facultate și ce planuri de viitor ai?
Am creat o echipă împreună cu 3 prieteni (Duiu, Dumi, Usu) cu care participăm la Innovation Labs, unde învățăm cum să întemeiem un start-up. Prefer să fiu co-fondator al unei afaceri mai mici decât să fiu angajatul unei afaceri mari. Acum lucrăm la crearea unei aplicații care să ajute atât oamenii de rând, cât și firmele.
„Un profesor bun trebuie să înțeleagă că fiecare elev e unic, să nu compare elevii între ei și să știe că nu motivezi un elev prin frică”
Care este punctul tău de vedere cu privire la școala online în pandemie și la perioada prin care trec elevii acum?
Este o perioadă grea în care ies la iveală o mulțime de probleme, probleme ce se adaugă la cele deja existente. Vedem acum rezultatele neseriozității și nepăsării unora. Nu cred că s-a acționat pe cât de bine s-ar fi putut până acum, deoarece elevii au nevoie de socializare, au nevoie de interacțiunea umană de care dădeau la școală (până la urmă am spus că este un punct forte al școlii românești). Totodată, nu consider o soluție nici școala cum era ea înainte. Probabil că o abordare de tipul una sau două săptămâni de teorie (online), una sau două săptămâni de practică (la școală) ar fi fost una mai bună.
Care sunt diferențele pe care le-ai experimentat între sistemul de învățământ românesc și cel londonez?
Diferențele sunt uriașe. În Marea Britanie ești foarte mult încurajat să gândești, să îți folosești imaginația, să cauți și să improvizezi. Tot ce se face acolo este mult mai axat pe industrie, tocmai de aceea o mare parte din proiecte sunt în echipă. Practica, proiectele (care sunt foarte interesante) sunt preferate în locul testelor. De exemplu, în anul întâi am avut de creat o navigație pentru metroul londonez, iar anul acesta am avut un proiect în care trebuia să folosesc o cameră pentru a face un device care să ghideze persoanele cu probleme de vedere prin casă sau pe stradă, care să elimine limitările unui baston, spre exemplu.
Care consideri tu că sunt cele mai importante puncte într-un proces educațional de succes?
Oamenii implicați direct și activ în acest proces, mă refer la profesori și la elevi. Un profesor trebuie să fie mai mult decât o persoană care vine și predă lecția și dă note. Trebuie să fie un exemplu pentru elevi, trebuie să le arate că merită să învețe și că materia predată de el este una superbă, astfel motivând elevii. Dacă ai un elev cu adevărat motivat, atunci va face orice ca să învețe. Dacă nu, atunci orice este fără rost. Această motivare se poate face în multe moduri, fie prin proiecte interesante care să îl facă curios și să îi arate cât de frumoasă este o anumită materie sau un anumit subiect, până la experimentele interesante care nu merg conform planului și ceva scoate fum sau ia foc.
Ce înseamnă un „profesor bun”?
Un profesor bun trebuie să fie un psiholog extraordinar. Nu poți fi profesor dacă nu înțelegi cum trebuie să le vorbești elevilor ca să te înțeleagă. Trebuie să fie ca un prieten pentru elevi, dar în același timp să se impună în fața unor copii din ce în ce mai puși pe glume. Trebuie ca atunci când intră pe ușă să uite de toate problemele personale. Niciodată nu mi-au plăcut profesorii care veneau la ora noastră nervoși și începeau să țipe fără ca noi să fi făcut ceva greșit. Un profesor bun trebuie să înțeleagă că fiecare elev e unic, să nu compare elevii între ei. Dacă Andrei nu a înțeles ceva, deși restul clasei a înțeles, asta nu înseamnă că Andrei e de vină. Nu în ultimul rând, trebuie să înțeleagă că nu motivezi un elev prin frică. Frica de note mici e o problemă la noi în țară, problemă apărută, cel mai probabil, din cauza părinților, dar de care mulți profesori profită. Studiile arată că dacă un elev primește o notă mare e mai probabil să învețe la acea materie mai mult decât dacă primește o notă mică. Profesorii sunt modele pentru elevi, deși elevii nu vor recunoaște asta. Profesorii trebuie să aibă în minte asta de fiecare dată când intră în clasă. Educarea elevilor este mai mult decât o acțiune care se face la locul de muncă.
„Digitaliada este un concurs perfect pentru cei care își doresc să schimbe ceva”
Cum a fost pentru tine experiența Digitaliada?
Experiența Digitaliada a fost foarte plăcută. Am simțit că îmi îndeplinesc obiectivul de a ajuta societatea și asta mă face foarte fericit. Chiar dacă nu aș fi câștigat, faptul că am putut crea ceva ce va fi folosit în școli ar fi fost de ajuns pentru mine.
Cum te ajută premiul câștigat?
Premiul câștigat mă va ajuta în cariera mea de software engineer, fiind exact ce aveam nevoie atât pentru facultate, cât și pentru proiectele personale.
Ce mesaj ai pentru tinerii ca tine care ar trebui să participe la următoarele ediții Digitaliada?
Să o facă cu mare încredere.
Este un concurs perfect pentru cei care își doresc să schimbe ceva. Să nu ezite.
Până la urmă, nu au ce pierde, au doar lucruri de învățat.