Fundația Orange

PREZENTARE ROMANIA MARE 1918 CLS. VIII

Concurs

ZIDARU IONUT

Trimis la 12.03.2017

Istorie
ISTORIE, VIII MEDIU PREDARE

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Tranilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârșitul primului război mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul Țarist și cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan internațional a principiului autodeterminării și al principiului naționalităților. Aplicarea acestor principii de către români s-a realizat în mod diferențiat de la o provincie la alta, în etape gândite realist și realizate treptat de la autonomie la independența națională și apoi la unirea cu România.


Conținut video


Documente


Unirea Bucovinei cu România
Autonomia: Românii din acest teritoriu românesc s-au integrat luptei popoarelor din Imperiul Austro-Ungar pentru autodeterminare. În octombrie 1918, deputații români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Național Român, condus de Constantin Iosipescu Grecul și George Grigorovici. La 9 octombrie 1918 C.N.R. a cerut, în numele națiunii, dreptul la autodeterminare și a exprimat dorința de secesiune. Urmatoarea etapă a fost constituirea la 14 octombrie 1918 a Adunării Constituante a Bucovinei, din care făceau parte reprezentanți ai locuitorilor, în majoritate români. Președinte al acestui organism a fost ales Iancu Flondor. Adunarea Constituantă a hotărât unirea Bucovinei cu celelalte provincii românești din imperiu într-un stat național. S-a format și un Consiliu Național ca organ reprezentativ.


Alte informații

Unirea Transilvaniei cu România
Autonomia: În cursul anului 1918, monarhia habsburgică a fost supusă presiunii popoarelor pentru autodeterminare. Congresul națiunilor din imperiu, desfășurat în aprilie 1918 la Roma, adoptase hotărârea fiecăreia dintre acestea de a se constitui în stat național independent sau de a se uni cu statul său național existent. În aceste condiții, la 12 octombrie 1918, reprezentanții Partidului Național Român întruniți la Oradea au adoptat o Declarație în care proclamau libertatea națiunii, separarea politică de Ungaria și asumarea suveranității în teritoriul național. Alexandru Vaida Voevod a prezentat această Declarație de autodeterminare în Parlamentul Ungariei la 18 noiembrie 1918.


ZIDARU IONUT, profesor de Istorie

LICEUL TEOLOGIC ELIM, ROMANIA, PITESTI, Argeș

Trimis la 12.03.2017 - 18:44


Materiale similare

9 Mai în istoria românilor. Războiul de independență al României.

Istorie
ISTORIE, VIII

Materialul prezintă într-o sinteză în format multimedia principalele aspecte ale războiului pentru obținerea independenței României față de Imperiul Otoman din anii 1877-1878.

Suferințele colectivizării în comuna Suraia

Interdisciplinar
ISTORIE, VII, VIII

Este un film documentar despre revolta împotriva colectivizării din comuna Suraia, județul Vrancea, din anul 1957, dar și despre revolta din satul învecinat, Vadu-Roșca, unde securitatea a tras și a omorât nouă oameni.