FOTO: Tehnologia digitală aduce valoare adăugată orelor clasice de matematică
Orice discuție cu un profesor care își dorește să știe ce este în mintea și în sufletele celor pe care îi are în bancă este un pas către înțelegerea și evoluția unui întreg sistem.
Profesorul de matematică Sorin Ban a experimentat de-a lungul timpului predarea materiilor exacte și în mediul rural și în mediul urban, dar în final l-au atras liniștea și confortul unei comunități bine închegate din Bihor.
Elevii îl iubesc, nu pentru că este indulgent și dă note bune, ci pentru că îi ascultă și face orice este posibil pentru ca orele de matematică pe care le susține la Școala Gimnazială Nr. 1 Sîntandrei să fie în acord cu timpurile pe care le trăim. Folosește tehnologia la clasă de ceva vreme, iar Digitaliada a fost proiectul care a completat perfect oferta educațională.
Digitaliada: Să începem simplu, ce înseamnă pentru dumneavoastră educația digitală?
Sorin Ban: Pentru mine, educația digitală reprezintă mult mai mult decât ceea ce aș putea spune în cuvinte, este viitorul. Pornim de la ceea ce facem la tablă cu creta și ajungem în lumea virtuală. Este ceva deosebit, este ceva minunat, în primul rând pentru că cei mici vin cu plăcere la școală. Ies din starea aceea de plictiseală, care se resimte în clasă, pentru că sunt obosiți. Sunt obosiți de formule și vor să vadă ceva nou. Prin educația digitală cred că facem exact lucrul acesta. Plus că elevii devin pasionați în momentul în care îmbină utilul cu plăcutul, deci cred că ceea ce iese este ceva bun.
Digitaliada: Cum vă dați seama că cei mici sunt pasionați de tehnologie, când abia de la începutul acestui an școlar a apărut pe băncile lor acest tip de tehnologie?
Sorin Ban: Tehnologia este deja parte din viața lor, în sensul că au avut telefoane și au fost expuși la tot felul de resurse. Acum, prin Digitaliada, am adus, cum s-ar spune, tehnologia în casă la noi. Iar elevii știu deja să tasteze, știu să intre pe anumite site-uri, știu să se joace pe diferite dispozitive de mici, de la trei, patru, cinci ani. Dar acum, și pentru prima dată, reușim să le oferim chiar mai mult decât au cerut, aducem, practic, școala în casa lor și folosim aceste softuri educaționale chiar și în pregătirea pentru examenul de evaluare națională.
Digitaliada: Vorbiți cu foarte multă convingere, deși proiectul Digitaliada este implementat la dumneavoastră în școală de câteva luni.
Sorin Ban: Da, este adevărat, dar noi am mai lucrat cu elevii folosind educația digitală, probabil că este un avantaj că am lucrat astfel și înainte de a implementa proiectul Digitaliada. Am mai lucrat cu GeoGebra, am mai lucrat cu tabla interactivă și copiii au fost relativ familiarizați, să spun așa. Știau câteva lucruri legate de ceea ce urmează să facă. Iar acum, ați văzut, sunt chiar experți, mici experți în a lucra cu tableta.
Digitaliada: Bun, am înțeles punctul de vedere al elevilor. Ce este însă Digitaliada din punctul de vedere al profesorului care îmbrățișează tehnologia digitală și o predă la clasă?
Sorin Ban: Pot spune că mă simt, în primul rând, privilegiat și a fost o oportunitate pentru noi, cei din școală, acest proiect. Eu încerc să le transmit elevilor ceea ce mie îmi place foarte mult pentru că încă de mic mi-a plăcut să lucrez la geometrie, de exemplu.
Digitaliada: Știu că ați avut ocazia să predați și la oraș, la gimnaziu și la liceu. Ați ales însă să continuați activitatea într-o școală de la sat, deci să rămâneți în învățământ, de ce?
Sorin Ban: De localitatea Sîntandrei mă leagă o casă, pe care am construit-o acum opt ani, mă leagă familia, care este și ea alături de mine, mă leagă comunitatea. Pot să spun că am avut și am și acum o relație foarte bună cu primăria, cu biserica și cu alte personalități din fruntea satului, cum s-ar spune. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut în oraș, mi-a plăcut, am lucrat ca profesor de matematică într-o școală. Dar nu văd mari diferențe între o clasă din mediul rural și o clasă din mediul urban. Dascălul trebuie să fie la fel, că este la sat sau că este la oraș.
Digitaliada: Una dintre doamnele profesoare invitate să participe la cercul metodic a observat tabletele de pe mesele copiilor. Și a pus problema că elevii vor termina această școală, vor ajunge la liceu și nu vor mai avea instrumente digitale pe bănci. Ce se va întâmpla atunci? Îi pregătiți într-un fel sau altul să suporte diferențele de predare?
Sorin Ban: Sigur, sunt diferențe majore. Cred însă că metoda aceasta de predare este una de formare a lor și elevii ajung să înțeleagă niște lucruri. Se poate ca la liceu sau la școlile profesionale pe care le vor urma să nu mai aibă aceste posibilități. Dar au telefoane, au calculatoare acasă și pot să continue. Ei, la rândul lor, pot să-i învețe pe profesori, nu vă vine să credeți câte lucruri învăț eu zilnic de la elevii mei.
Digitaliada: Dați-ne un exemplu.
Sorin Ban: De exemplu, atunci când am instalat tabletele, softurile și tot ce a ținut de pregătirea laboratorului, m-au ajutat elevii. Aplicația TeamViewer mi-a fost deslușită de Răzvan, un elev micuț care îmi spunea din bancă ce trebuie să fac.
Digitaliada: L-ați ascultat?
Sorin Ban: Bineînțeles.
Digitaliada: În cazul acesta, educația digitală permite elevului să facă schimb de roluri cu profesorul?
Sorin Ban: Exact! E bine pentru un dascăl, care vrea să înțeleagă și să vadă ce este în mintea și în sufletul elevului, să se simtă și el copil câteodată. Și elevul să vadă că îl învață el ceva pe profesor. A fost un sentiment extraordinar atunci când Răzvan s-a simțit mândru că m-a învățat ceva, ce satisfacție a fost pentru el. Pentru mine, vă spun, satisfacția a fost și mai mare.