Școala, ca o ancoră: “Elevii n-au cum să fie buni la învățătura dacă nu sunt bine emoțional”

Ea este unul dintre cei peste 100 de directori care participă la programul Conectat cu tine, conectat cu lumea, dezvoltat de Mind Education, pentru Fundația Orange & Digitaliada, pentru că nu consideră că starea de bine a profesorilor și copiilor din școli ar fi un moft, ci dimpotrivă.

Experiența ei, atât ca dascăl, dar și ca manager al unei instituții de învățământ, i-a arătat că fără a crea un mediu de siguranță, în care profesorii să fie bine emoțional cu ei înșiși, aceștia nu pot fi ancorele de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta mai departe.

Ea mărturisește într-un interviu pentru digitaliada.ro că atelierele la care a participat și resursele pe care le-a accesat în program au ajutat-o pe ea și pe colegii ei să fie altfel în relații, să se enerveze mult mai puțin și, foarte important, să-i vadă pe copii dincolo de notele pe care le au în catalog sau de cât reușesc să scrie într-un extemporal.

Cum a fost primul impact pe care l-au avut cursurile din "Conectat cu tine, conectat cu lumea” asupra dvs.?

Avem o istorie destul de lungă cu Digitaliada, am participat la mai multe programe, însă pe acesta ni l-am ales cu precădere, pentru că simțeam că ne alegem cu ceva într-o zonă pe care am explorat-o mai puțin, cea emoțională. Și nu ne-am înșelat! Nici nu le pot spune ateliere de formare, erau efectiv sesiuni de consiliere, care mi-au dat un sentiment de încredere în mine, de o mai bună deschidere față de orice problemă ar apărea. Parcă ne simțim mai deschiși unii față de alții și mai ales față de copii. Eu am simțit un impact puternic după aceste discuții cu Domnica (Domnica Petrovai, CEO al Mind Education și creator al programului – n.red) și ceilalți traineri.

Printre instrumentele pe care platformadigitaliada.ro le oferă în cadrul programului "Conectat cu tine, conectat cu lumea", se numără și o serie de filme în care le sunt explicate emoțiile sau conflictele copiilor, pe "limba” lor. Cum au reacționat elevii când le-ați vizionat?

Au găsit soluții. Ne spuneau cum s-ar fi comportat ei în situațiile date. Chiar au avut un impact diferit față de alte video-uri, le-au prins bine aceste provocări.

În ultima vreme s-a vorbit foarte mult despre impactul sănătății mintale în școli, dar s-a acționat puțin, mai ales din cauza lipsei instrumentelor. Profesorilor li se cere mult, în general, dar li se oferă puține instrumente. Până la urmă, ce v-a determinat pe dvs. și pe colegi să căutați sprijin pentru dezvoltarea emoțională?

Noi suntem o școală mică, avem 100 de elevi, în clasele 0-8, și simțeam că formăm o comunitate. Cunoaștem copiii, le cunoaștem familiile. Am observat că acest lucru, de a ne cunoaște unii pe alții, de a comunica mai mult, ne ajută să construim în jurul acestei comunități, să avem o relație mai bună cu elevii, până la urmă. Bine, singura bubă a lor e că nu prea învață, dar și aici îi putem stimula prin altfel de abordări. Prezentându-le altfel situația, se poate stimula învățarea.

Care sunt instrumentele pe care le-ați folosit cel mai mult, dintre cele prezentate, filme, ghiduri? Sau poate au fost câteva idei pe care le-ați reținut sau care v-au ajutat să reacționați diferit în situații mai presante?

Da, chiar legat de ghidurile pe care le-am primit din partea voastră, ne întâlnim de multe ori în pauză și discutăm despre lucrurile acestea. Chiar zâmbeam, mai ales după primele întâlniri, de cât de calmi suntem, adică ne luam la întrecere care se enerva mai puțin. Nu ne mai enervăm, nu mai țipăm, le dăm timp copiilor, îi ajutăm să se coregleze. Ne alocăm timp să stăm de vorbă mai mult. Asta am făcut, am stat de vorbă, am folosit ce am învățat aici, punem în practică diferite tehnici de ascultare. Îi ajutăm să se asculte unii pe alții. Mai avem de lucrat cu părinții.

Pe copii cum îi simțiți emoțional? Vă întreb și în contextul în care cercetarea noastră realizată în școlile participante în programul Digitaliada arată că 40 la sută dintre copii manifestă simptome de anxietate în relația cu școala.

Acum ceva vreme, v-aș fi spus că nu simt asta, dar mi-am dat seama că lucrurile stau diferit în realitate. Acum câteva luni, a venit la noi în școală o doamnă consilier școlar și, în momentul în care am prezentat-o claselor, i-am văzut pe mulți dintre copii entuziasmați că au cu cine să vorbească, să împărtășească. Noi, ca profesori, nu simțisem lucrurile astea până acum, dar prin programul vostru, am învățat să vedem altfel semnele date de ei. Mai ales când sunt activități extrașcolare, am observat că sunt mai deschiși, vorbesc despre emoții. În timpul orelor, chiar nu ai timp să discuți, din păcate.

Dar colegii dvs cum sunt? Știm câte provocări emoționale aduce școala, presiunea, lipsa de sprijin, poate o zonă de singurătate acasă, în relația cu familia, de multe ori...

Pot să vă spun că pentru a ne schimba obiceiurile chiar nu sunt suficiente trei-patru ateliere, e nevoie de o intervenție lungă, de ani. Apoi, e vorba foarte mult despre cum relaționăm, despre conversațiile dificile pe care trebuie să le avem. Imediat apare conflictul și te sperii, te retragi. Eu tot asta făceam, amânam, până am învățat, de fapt, ce înseamnă o conversație dificilă și cât de important este să o ai la momentul oportun. Cât de valoroasă poate să fie.

Studiile recente arată că mai bine de jumătate de milion de copii au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. În condițiile astea, cum credeți că poate deveni școala un loc al siguranței emoționale pentru ei? Mulți sunt crescuți doar de bunici sau de alte rude.

E o întrebare grea, pentru că avem și noi astfel de cazuri și pot să vă spun că ei chiar simt această singurătate. Vă dau un exemplu. La ultima evaluare națională, doi dintre copiii foarte buni la învățătură nu au scris nimic, au dat foaia goală. I-am întrebat de ce au făcut asta, eram surprinși. Mi-au spus că din răzbunare față de părinți, că au plecat și i-au lăsat singuri. Nu avem cum să-i înlocuim pe părinți, putem doar să avem o altă abordare, să-i putem înțelege. Ar fi foarte fain ca la o oră de curs să avem 15 minute să vorbim cu ei, pur și simplu, să spună fiecare cum se simte, de ce ar avea nevoie. Nu să umpli tabla cu formule și ecuații și să le dai de lucru. Poate copilul acela doarme pe el din cine știe ce motive.

După ce ați participat la aceste ateliere, vi s-au deschis alte perspective? V-ați propus să faceți anumite schimbări în școală?

Chiar ne-am gândit să amenajăm un loc pe care l-am și identificat în biblioteca școlii, un fel de spațiu liber de discuții, unde intrăm cu copiii. Ei se simt acolo mai liberi, mai deschiși, nu stau în bănci, ca în clasă. Vrem să avem discuții libere, să-i sprijinim să împărtășească. De exemplu, acum, în Săptămâna Altfel, am inversat rolurile, i-am provocat pe copii să ne pună ei întrebări, să aflăm care e perspectiva lor. Îi întrebăm în permanență cum sunt, cum se simt. Simțim schimbările.

Ce le transmiteți directorilor care cred că sănătatea mintală e un moft în comparație cu rezultatele academice?

Dacă nu ești bine emoțional, nu ai cum să fii performant. În momentul în care tu nu ești bine cu tine, nu te poți concentra la nimic, faci totul forțat, așa că problemele legate de sănătatea mintală sunt foarte importante, începând de la adulții care nu nu cer ajutor. Chiar ne spuneau copiii "uite, doamna profesoară stă și se uită pe fereastră minute în șir. Oare e bine?” Ei ne văd când nu suntem bine, poate e momentul să-i vedem și noi mai bine.

Galerie foto: activități la Școala Gimnazială din Ghindeni, Dolj