FOTO: Rodica și Vasile în laboratorul digital
Lungul drum spre școală este, uneori, presărat cu aventuri: de la poteci întunecoase la animale sălbatice. Unii elevii de la școala din Băișoara, județul Cluj, merg și 3 km pe jos spre școală, singuri, sau însoțiți doar de câinele lor.
Despre eforturi, școală și tehnologie am vorbit cu doi elevi de gimnaziu, Rodica și Vasile.
Motivația lor de a-și continua studiile vine din înțelegerea vorbei din popor care spune "N-ai carte, n-ai parte”.
Digitaliada: Spune-ne povestea ta.
Rodica: Sunt din Muntele Băișorii, am 13 ani, peste două zile voi împlini 14 ani. Sunt elevă în clasa a VIII-a, în fiecare dimineață mă trezesc la ora 6:00 și merg 3 km pe jos până la mașina care ne duce la școală.
Vasile: Sunt din Muntele Băișorii, am 13 ani. Și sunt elev în clasa a VII-a.
Digitaliada: Deci în fiecare zi tu mergi 6 km. Nu îți e dificil?
Rodica: Ba da, dar trebuie să învăț. Iarna îmi e cel mai greu, când trebuie să merg atât de mult pe jos. E foarte frig. Merg singură pentru că părinții trebuie să stea acasă să aibă grijă de animale. Am un cățel mic și vine el cu mine, aproape în fiecare dimineață.
Digitaliada: Ce înseamnă școala pentru voi?
Rodica: Școala e locul unde îmi fac amintiri noi cu prietenii. Și profesorii sunt foarte drăguți cu noi. La școală ne simțim ca într-o comunitate.
Vasile: Când vin la școală sunt voios, sunt mai relaxat, mă joc cu prietenii în pauze. Deci școala este locul unde eu pot să și învăț și să mă și joc cu prietenii. Părinții mă susțin să învăț. Vor să devin și eu ceva în această lume. Mereu mi-au spus să îmi dau silința, să nu irosesc timpul. Nu mă ajută niciodată la teme pentru că, dacă eu sunt atent la ore, mereu o să știu să-mi fac temele. Și nu am nevoie să cer ajutorul părinților.
Rodica: Și pe mine mă motivează mult familia. Să învăț și să plec de aici. Și ei văd că-mi e foarte greu.
Digitaliada: Începând cu acest an școlar, avem o noutate în școală. Cum a fost când ați aflat de tablete?
Rodica: Încă de la prima oră am fost foarte veseli, "Avem tablete, este altfel!”. Apoi doamna profesoară de matematică ne-a învățat să le folosim în scop educațional. E foarte frumos de când avem tabletele.
Vasile: Și la mine este foarte frumos, la orele de TIC venim la calculatoare și primim tabletele la orele de matematică.
Digitaliada: Cum a fost să vedeți că jocurile pot fi și educaționale și că puteți învăța jucându-vă?
Rodica: Odată ce am învățat să mă joc jocuri educaționale pe tablete, mi-am descărcat și pe telefon jocuri ca cele pe care le avem pe tablete și am început să mă joc mai mult. Acasă mă joc Agent-X, o variantă mai avansată, GeoGebra, pentru că la școală facem niște desene la geometrie pe care nu le înțelegeam tot timpul. Și mă descurc mai bine cu desenele de când mi-am descărcat aplicația.
Vasile: Și eu mi-am descărcat două aplicații pe care ni le-a arătat doamna dirigintă, Agent-X și GeoGebra Geometry. Sunt niște jocuri foarte frumoase.
Digitaliada: De ce credeți că avem nevoie de tehnologie la școală, credeți că vă folosește?
Rodica: Ne folosește foarte mult pentru că noi avem altă atracție spre școală de când avem tablete și calculatoare noi. Iar eu, dacă vreau să fiu IT-ist, nu o să pot să lucrez fără tehnologie.
Vasile: Tehnologia este bună, fără ea nu ne-am putea descurca. Înainte, când eram în clasa a III-a sau a IV-a, spuneam: "Ce frumos era dacă aveam tablete, calculatoare la școală să ne jucăm, să învățăm”. Și acum ni s-a îndeplinit visul. Și am dori să continuăm tot așa, cu tablete.