FOTO: Despre învățarea din bucurie, nu din obligație
Omul sfințește locul, iar Ciprian Fartușnic - Cercetător Științific în cadrul Institutului de Științe ale Educației vine și confirmă zicala: „Într-o școală găsești, cu siguranță, un profesor care vrea să facă lucrurile altfel, sunt ca niște insule”.
„...Este momentul acelor proiecte care aduc laolaltă aceste insule de normalitate și le transformă în continente de normalitate. Este și cazul proiectului finanțat de Fundația Orange, care valorifică și amplifică experiența acestor oameni și îi transformă în mesageri ai educației digitale”, susține domnul Fartușnic, expert în educație.
Digitaliada: Ați vorbit despre învățarea nu din obligație, ci din bucurie. Este educația digitală unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a ajunge la acest deziderat?
Ciprian Fartușnic: Personal, cred că este unul dintre cele mai puternice instrumente. În învățământul clasic de la noi, în prim plan este profesorul, iar învățarea are la bază cunoașterea pe care profesorul o transmite. Copiii trebuie s-o redea exact în aceeași formă – învățatul pe de rost.
Dar, în momentul în care ai un instrument digital care mediază relația ta cu profesorul, presiunea și atenția nu mai este doar pe profesor. Profesorul ușor-ușor face un pas în spate și nu mai este neapărat actor principal în sensul de cel care oferă cunoaștere, ci e cel care facilitează cunoașterea. Iar copiii învață în mod natural, spontan.
Digitaliada: Pasul în spate poate fi neplăcut pentru profesor?
Ciprian Fartușnic: Este posibil ca unii dintre profesori să simtă că pierd un pic din autoritate și, când mă refer la autoritate, nu mă refer la autoritatea ierarhică, ci la autoritatea de cunoaștere. Pentru că, nemaifiind persoana principală care aduce cunoașterea în sala de clasă, automat ar putea să pară că a decăzut puțin dintr-un anumit statut. Dar nu-i așa.
Un profesor e acolo în primul rând pentru copil. E adevărat că miza aceasta, de a crea astfel de contexte de învățare apropiate copiilor, contravine modelului clasic de reprezentare a profesorului, care spunea ceva de genul: elevul este dator să învețe.
Dar este la fel de evident că ne dorim – și de-asta și încercăm foarte mult – să avem copii care nu fac doar simplă prezență la școală, ci chiar și învață pe parcursul școlii.
Iar în momentul în care aduci lumea copilului în sala de clasă, îți e facilitată întreaga ta activitate, ești mai aproape de ceea ce înseamnă învățarea pentru copil și, evident, și rezultatele sunt mai temeinice și de multe ori mai rapide. Asta nu înseamnă însă că, gata, de mâine, nu mai trebuie să avem o tablă clasică, nu mai trebuie să avem o bancă. Doar că trebuie să găsim un echilibru.
Digitaliada: Ați stat de vorbă cu profesorii Digitaliada. Cum îi vedeți?
Ciprian Fartușnic: Ei sunt niște insule – și nu aș spune neapărat de schimbare, ci aș spune niște insule de normalitate. De fapt, așa ar trebui să fie orice profesor care se gândește la el ca fiind un adevărat profesor. Cu siguranță găsești într-o școală mai mult de un profesor care vrea să facă lucrurile altfel, numai că nu găsești tot timpul un mediu care să-l încurajeze.
Este momentul acelor proiecte care aduc laolaltă aceste insule de normalitate și le transformă în continente de normalitate. Este și cazul proiectului finanțat de Fundația Orange, care valorifică și amplifică experiența acestor oameni și îi transformă în mesageri ai educației digitale.
Acești profesori ajung, la un moment dat, foarte potriviți pentru a împărtăși din experiența lor. Dar nu e ușor. Ca orice altă ocupație, și ocupația asta de formator, trainer, se formează, se deprinde. Dar, atitudinea e foarte importantă și, în momentul în care tu ajungi la concluzia că da, colegii mei au niște lucruri de învățat și vreau să împărtășesc din experiența asta, ești pregătit să faci un astfel de pas.