Fundația Orange

Tendințe


OVIDIU POPICA: Pentru școlarii de azi, lumea de mâine va fi plină de aplicații digitale

OVIDIU POPICA: Pentru școlarii de azi, lumea de mâine va fi plină de aplicații digitale

FOTO: Ovidiu POPICA prezintă instrumente digitale utile pentru profesori, seminar Digitaliada februarie 2016; foto credit: Andrei PAUL


Echipa Digitaliada a discutat cu jurnalistul Ovidiu Popica despre educația și instrumentele digitale.

Digitaliada: Ce reprezintă era digitală pentru dvs.? Cum vă influențează viața personală și profesională? 

Oho... povestea cu era digitală este o poveste personală cam lungă, de aceea o spun în milestones, că poate iese mai scurtă: 

1990 - M-am apropiat, prima dată de un PC, cred că un 286. Computer-ul comanda o instalație de făcut cablaje imprimate, montată într-o hală mare de uzină. Unul dintre ingineri instalase un joc în voga, "Prince of Persia”. Se lansa din DOS, pe mine mă cam plictisea,pentru că se ajungea mai greu la joc și eram curios să văd ce fac celelalte comenzi care apăreau, la un moment dat, pe ecran. 

Ajung la o comandă care se cheamă "Format Disk”, dau "Yes”, ca să văd ce se întâmplă, iar sistemul mă întreabă: ”Are you sure you want to format?”, dau din nou "Yes” și începe un soi de numărătoare inversă (aviz altor curioși!!!). Termină de numărat și... black screen! Pa! Nu mai merge nimic. Aflu, a doua zi de la inginerul șef, că trebuie să vină neamțul care livrase echipamentul să reinstaleze tot. 

Atunci am învățat prima lecție: când un computer te întreabă de două ori ceva, chestia care urmează e foarte serioasă! Și, că în viața digitală (dar nu numai!), e bine să ai pregătit mereu un backup...

1995 - Nu mă mai atinsesem de un computer de aproape 5 ani. Am folosit, în schimb, o vreme, un pager Motorola.:) A trebuit să scriu un proiect, pentru că altfel nu puteam preda lucrarea, deci n-am avut încotro, înapoi la PC. A avut răbdare cu mine Manu (Emanuel Focsan), un jurnalist din Turnu Severin, care m-a învățat ABC-ul. Pe bune, chiar a avut răbdare... cum e cu fișierele, folderele, scurtăturile de taste - mă rog, chestiile de bază.

1998 - Mi-am luat primul telefon (cărămidă!) mobil. Mi-am făcut prima adresă de e-mail pe Yahoo în redacția secției române de la BBC World Service. Un coleg puțin mai tânăr, Vlad Georgescu, mi-a arătat cum se face și mi-a explicat că, în curând, toată lumea o să folosească poșta electronică. A avut dreptate! 

2000 - Ca jurnalist de radio, foloseam deja soft pentru editare profesională de sunet și o cameră digitala cu senzor de 1,2 MP (wow!). Am auzit de o chestie care se chemă ”dotcom bubble”,dar nu am înțeles prea bine despre ce era vorba. Peste doi-trei ani, aveam deja al doilea cont de e-mail pe GMail și făceam primul împrumut bancar pentru un laptop. DotCom bubble s-a spart, dar au rămas în urmă și chestii foarte interesante. 

2005 - Aveam să întâlnesc în UK un domn care mi-a spus că e prof de internet. (What?!) Atunci am auzit mai des și mai mult despre niște chestii online numite blog-uri. De departe, venea cu viteză mare un accelerat la al cărui șuierat puțini au fost atenți: jurnalismul digital. L-am auzit, dar destul de târziu. Unii nu-l aud nici astăzi... Dacă cineva îmi spunea cât o să stau azi online, mă reformatam (YES!) mai repede. De data asta, cu folos!

2007-2010 - Am atins primul telefon cu touchscreen, l-am cunoscut pe un tip, Steve Jobs, (pe YouTube), am încercat să învăț HTML, mi-am făcut cont de Facebook, am scris ultima dată la un ziar tipărit.

2010-2017 - Pe scurt: ocup aproape 0,5 TB în Cloud,  mă panichez dacă uit telefonul o zi de lucru acasă, am trei conexiuni de internet, vreo câteva domenii ".ro", trei dispozitive GPS, nu mai știu câte conturi de aplicații digitale și pe unde, am reinstalat Messenger, cam 80% din plăți le fac electronic, folosesc zilnic două computere (desktop și laptop - dacă nu pun la socoteală și telefonul) și mă opresc aici ca să nu sune ca la "Digitalii Anonimi” :). Voi cum stați?

Digitaliada: Ce părere aveți despre introducerea educației digitale în școli? Care ar trebui să fie ponderea folosirii tehnologiei și resurselor digitale în timpul orelor?

Cred că a devenit deja insuficient să vorbim doar despre alfabetizare. Lumea în care vor trăi copiii de școală de azi va fi o lume în care  adulții fără (cel puțin!) alfabetizare digitală vor avea un handicap serios în viața profesională. Acum,deja trebuie să știi să folosești computer-ul ca să muncești mai eficient, sau chiar ca să iți poți găsi un job.  

Cred că tehnologia și resursele digitale ar trebui să existe permanent la clasă, așa cum e bătrâna tablă neagră pe perete. Probabil nu toată lumea va putea să conceapă roboți sau programe pentru roboți,dar va fi nevoie de oameni care să îi întrețină sau să îi repare, de exemplu.

Digitaliada: Considerați că este importantă utilizarea instrumentelor digitale? 

Categoric, da! Cum spuneam anterior: pentru școlarii de azi, lumea de mâine va fi plină de aplicații digitale. Banii circulă tot mai mult în format electronic, taxele se plătesc deja la ghișee digitale, CV-urile pentru angajare sau formularele de înscriere la Universități se trimit prin mijloace electronice și exemplele pot continua.  

Agronomul lucrează deja în câmp cu tableta conectată la internet, tractoristul (cât va mai exista!) are computer la bordul tractorului și e ghidat prin GPS, șoferul de camion, asemenea. Nu spun că vom fi o lume de programatori, dar cine nu va ști să folosească instrumente digitale își va găsi de lucru greu și va fi mai prost plătit. Chiar se întâmplă asta...

Digitaliada: Ce instrumente digitale ați recomanda cadrelor didactice? Cum i-ar ajuta acestea în dezvoltarea abilităților didactice? 

Răspunsul rapid ar suna  așa: acele instrumente care ajută profesorul să obțină o implicare mai mare din partea elevului. Nu spun că este simplu, dar de undeva trebuie început.  

Sunt conștient că adaptarea la cerințele digitale este un efort suplimentar - considerabil, uneori - pentru un dascăl, dar nu cred că profesorul poate rămâne, multă vreme, în afara locurilor comune în care se află elevii lui.  

Adică: daca elevii petrec mult timp pe o rețea de socializare li se poate arăta că socializarea înseamnă și altceva decât poze, ori filmulețe haioase. Pot crea un grup închis în care să îi invit, ca profesor, să se înscrie și le pot distribui eu material didactic, material ajutător ori informații utile.  

Pot crea jocuri de învățare - și am prezentat la seminarul Digitaliada de la Brașov cum se poate folosi Kahoot - pe care să le distribui către profilele lor. Le pot arăta cum să scrie și să editeze un document digital, cum să deseneze folosind instrumente digitale.  

O precizare importantă: profesorii pot face aceste lucruri „de capul lor” până la un punct și mi-e clar că există constrângeri legate de sistemul ierarhic din care fac parte (conducerea școlii, Inspectorat, Minister). Aș folosi măcar ceea ce este „conform”  și aș explora, cu prudență,și alte opțiuni. Dacă, de pildă, telefonul mobil este interzis la școală, poate folosesc o tabletă.   

Încă ceva: cred că, dacă părinții sunt cooptați în acest tip de „alianță”, dacă vreți, cresc șansele ca digitalul să nu mai fie privit doar ca un factor de distragere, ca un intrus în viața de școală sau în timpul de studiu. Vrem, nu vrem, copii vor folosi până la urmă gadget-urile, vor căuta în continuare jocurile și cred că e mai bine să le am drept aliați, în loc să le interzic.

Digitaliada: Există multe instrumente digitale care trec bariera scrisului și a conversațiilor clasice. Care dintre acestea vi se pare că ar fi obligatoriu de folosit de către oricine vrea să fie conectat cu tehnologia?  

Aș folosi, de exemplu, materiale video. Mulți copii de 12-13 ani sunt deja pe YouTube, consumă minute în șir de conținut video (mulți urmăresc game - vloggeri) și studiile arată că generația lor va consuma din ce în ce mai mult material video.  O sesiune video interactivă - cum e Hangouts, de exemplu - poate fi folosită pentru o lecție la distanță (cu un elev sau mai mulți) în care profesorul poate lucra direct de pe computer-ul său și poate arăta ecranul său - în timp ce vorbește - celor care participă. După ce se încheie sesiunea, aceasta se salvează automat pe canalul de YouTube.

Apropo de YouTube: sunt profesori din toată lumea care fac lecții și le pun acolo, au propriile lor canale cu abonați. Este o sursă extraordinară de idei. Ar fi interesant dacă dascălii de la noi ar avea timp, măcar o oră-două pe săptămână,să descopere ce materiale educative se pot găsi acolo. Nu spun că materialul video este soluția la orice,dar pot spune că există mari șanse să stârnească și altfel de curiozități decât cele pentru jocuri. Dacă nu credeți, intrați pe YouTube, căutați „matematică” și puteți vedea singuri ce face deja alții!

Digitaliada: Marii dezvoltatori promovează foarte mult soluțiile de cloud pentru stocarea informațiilor. Majoritatea oamenilor este însă reticentă în a-și salva informațiile, documentele, fotografiile în alte medii de stocare externe. Care este părerea dvs. Legată de acest aspect, ați recomanda folosirea acestor intrumente? Care ar fi cele mai importante argumente pe care le-ați transmite scepticilor?

Și eu am fost rezervat cu privire la cloud și păstrez încă o doză - sănătoasă, zic eu - de prudență. Vă explic și de ce: plec de la premisa că nimic pe lumea asta nu e 100% sigur. Dacă mă gândesc rapid, sunt două temeri: că cineva îmi sparge contul sau că, cine știe cum, sistemul pică și pierd datele salvate. 

Să le luam pe rând. Sunt hackeri care au spart serverele de la NASA, ori de la Pentagon, deci nu cred că le e greu să își pună mintea cu o parolă de e-mail, mai ales dacă parola aceasta este numeprenume și anul nașterii, ca să dau un exemplu, des întâlnit, de parola slabă. Da, siguranța ține și de sistem dar, în bună măsură, și de utilizator. 

Pe de altă parte, pun o întrebare: ce informații stochez în cloud (Dropbox, GDrive, ca să menționez doar două servicii mai populare)? Eu n-aș salva în cloud parolele de la aplicația de banking, de exemplu. N-aș salva parole, în general. Dacă pun lecții sau documente de lucru și le protejez cu o parola  strong (combinații de caractere alfanumerice și caractere speciale), n-aș avea prea multe griji că cineva ar dori să caute desenele mele pentru lecția de geometrie. 

Știu, elevii sunt mai mereu inventivi și pot găsi motive să dea și ei "o lecție” unui profesor, doar așa, că-i cool sau fun, încercând să umble la cont. Repet, parole puternice, bine păstrate, nu lăsa contul deschis la îndemâna oricui.   

Dacă pierd date? Vă amintiți prima mea lecție în anii ‘90? (Citiți la început!): backup, backup și iar backup! Asta e valabil în cloud ca oriunde altundeva. Dacă a crăpat un hardisk de pe PC s-ar putea să fie chiar mai rău. Aș paria mai degrabă pe cloud, dacă furnizorul este o firmă mare și are deja o reputație privind siguranța datelor, în caz că se întâmplă ceva.

Ca ultimă remarcă, în cloud aș fi mai degrabă preocupat de spațiu. Conturile gratuite au limitări peste care încep să apară costuri și cele mai mari consumatoare de spațiu sunt fișierele foto/video.

Digitaliada: Daca ați fi părintele unui elev de gimnaziu, v-ar plăcea să învețe matematică și prin intermediul aplicațiilor/jocurilor pe tabletă? Credeți că l-ar ajuta să înțeleagă partea educațională pe care o oferă tehnologia sau ar fi, din contră, mai atras de jocuri și influențat să trăiască mai mult virtual și să piardă contactul cu viața reală?

Sigur că da, aș încerca să îi arăt - cum am mai spus - și partea utilă, nu doar pe cea distractivă a mediilor digitale și a gadget-urilor. Când vine vorba de internet, eu, de pildă, sunt mai degrabă surfer mânat de o grămadă de curiozități și o bună parte din lucrurile noi aflate în ultimii, să zicem 10 ani, le-am aflat de pe internet, cu ajutorul computer-ului. 

Cred că temerea privind pierderea contactului cu viața reală vine din dozaj și, finalmente, din educație - și în școală, dar mai ales acasă. Nu sunt în măsură să dau sfaturi despre cum trebuie educat un copil, dar văd situații în care dozajul inadecvat este problema, sau utilizarea nesupravegheată.  

În copilăria mea, fără computere și virtual games, temerea părinților era mai degrabă legată de contactul, prea seducător pentru un copilandru, cu lumea fizică, reală: "Baaați maidanul (n.a. - adică terenurile de joacă/sport) în loc să-ți faci lecțiile!”, era dojana des auzită acum vreo 35 de ani. 

Adultul de azi constată că, în fond, nu s-a schimbat mare lucru. La vârsta copilăriei, învățătura nu prea are cum să primească mai multe LIKE-uri decât joaca. Asta e... Așa că: ”do your best and hope for the rest!”

Ovidiu POPICA - seminarul Digitaliada, 9-11 februarie 2017, Brașov; foto credit: Andrei PAUL


***

Ovidiu Popica este jurnalist și are peste 20 de ani de experiență profesională în radio, presa scrisă și, de câțiva ani, în mediul publicațiilor digitale.  Este pasionat de marketing și instrumente digitale și privește cu interes domeniul emergent al IoT (Internet of Thinks).  

Și-a început cariera la una din primele stații locale independente de radio, fondată de un grup de studenți, a lucrat pentru BBC World Service - serviciul în limba română, Evenimentul Zilei și România Liberă. A studiat Dreptul și a beneficiat de două burse la Reuters Institute, Oxford, UK si Poynter Institute, Florida, USA.  

În prezent, Ovidiu Popica este coordonatorul StartupCafe.ro, un proiect editorial special conceput pentru antreprenori și afaceri digitale. Proiectul este realizat de HotNews România cu sprijinul Google România și în parteneriat cu Banca Transilvania. 

Ovidiu Popica a fost invitat la seminarul Digitaliada, derulat în perioada 9-11 februarie 2017 la Brașov, pentru a le prezenta profesorilor și directorilor din cele 10 școli Digitaliada instrumente digitale utile în procesul didactic: Hangout, Kahoot, G Drive. 

Proiectul-pilot Digitaliada este derulat de Fundația Orange în anul școlar 2016/2017.